MANIFEST

MANIFESTUM … sau … IN LOC DE PREFATA

Simtim deseori sa ne impartasim gandurile celor din jurul nostru. Comunicand ne desavarsim statutul nostru de fiinta umana, reusim sa ne inaltam deasupra a tot ceea ce inseamna animal, ne depasim satutul si descoperim de fiecare data ca suntem capabili de mai mult.

Acesta este motivul pentru care am ales sa imi impartasesc o parte din dilemele ce le am zi de zi. Poate insemna mult sau putin, depinde ce sistem de masurare se foloseste : calitativ sau cantitativ. Am citit acum cateva zile intr-o publicatie un elogiu adus singuratatii. M-a pus pe ganduri o afirmatie prin care autorul articolului sustinea faptul ca numai oamenii prosti se plictisesc de singuratate si am ajuns sa ma intreb : chiar este adevarat? Atunci de ce s-a mai produs asa numitul contract social, de unde toata frenezia filosofilor de a descrie natura umana, de unde toata complexitatea ce nu dezvaluie nciodata un raspuns celor care il cauta? Sa putem noi totusi trai in singuratate?

Eu nu pot concepe o asemenea existenta, iar gandul ca as putea ramane la un moment dat singura ma infioara de-a dreptul. La intrrebarile de genul: ,,Care sunt cele trei lucruri pe care le-ati lua cu voi pe o insula pustie?”, raspunsul meu ar fi : ,,Nu sunt trei lucruri ci trei fiinte, trei personae dragi mie cu care pot sa comunic”. Mi se pare ca o buna parte a existentei noastre se rezuma la a comunica. Ceea ce este foarte important se leaga de mesajul pe care il transmitem prin intermediul comunicarii. Vorbele ce nu isi au rostul, ce nu au nici macar un gram de intelepciune nu se pot incadra in cadrul comunicarii ci mai degraba al susotelii, al barfei.

De aceea simt nevoia sa ma exteriorizez prin intermediul cuvintelor, intrucat cuvantul are o putere deosebita asupra persoanelor din jurul tau. Stuart Chase afirma ,,Cuvintele sunt cele care tin societatea in picioare; fara ele nici n-ar trebui sa ne numim finite umane”. Important este sa stim sa ne alegem cu grija cuvintele, sa le folosim in scopuri nobile, in scopuri de inaltare a fiinte umane nu de degradare a acesteia. De aceea trebuie sa comunicam in sensul desavarsirii fiintei noastre, intrucat ,,omul e ceva ce se defineste neincetat” (C-tin Noica)