Decalog (Octavian Paler)

Decalog

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

P.S. - sunt 100% de acord

Când fac bine, mă simt bine, când fac rău, mă simt rău, asta e religia mea.

Nebunia ia diferite forme. O formă specifică românului e credința afișată peste tot și cu orice mijloc. Mă mir că unii nu-și fac afișe cu ,,Cel mai credincios om!”. Nu e nimic rău să crezi în Dumnezeu dar mi se pare dizgrațios să faci orice pentru a dovedi asta. În definitiv, crezi pentru tine ... nu crezi pentru ceilalți.

Am citit de curând un articol interesat în România Liberă despre niște taximetriști autointitulați ,,taximetriști creștini”. Nu are rost sa explic de ce am crezut ca leșin de râs o să vă exemplific mai jos:

- În lateral, pe bord, o carte de vizită: „Ion Apetrei, Grupul Taximetriştilor Creştini (GTC). Oferim siguranţă, profesionalism, încredere, ambianţă creştină, discuţii pe teme spirituale."

- Nu de puţine ori se întreabă însă dacă Domnul nu le dă, uneori, sarcini cu mult mai importante decât cele banale ale vieţii de taximetrist.

- Nici singura femeie din grup, Elena Moise, nu a fost ocolită de intervenţia Domnului, în săptămâna ce a trecut. Femeia a găsit un telefon mobil pe bancheta taxiului ei. „Nu ştiu cât costa., 15, 10 milioane, nu ştiu. L-am găsit seara, când am ajuns acasă. Am sunat şi am dat de proprietar. I-am oferit şi o Biblie şi un DVD cu cântece religioase", spune femeia, cu mândrie. Întâmplarea smulge din nou interjecţii de uimire din partea „fraţilor" din grup. „A fost mâna Domnului ca persoana să-şi uite telefonul tocmai în maşina ta!"

- Ultimul moment al întâlnirii este dedicat „cauzelor speciale", când cei prezenţi spun rugăciuni pentru diferite probleme. Mai mari sau mai mici. Cauzele de azi sunt variate: colegul Marian, care de trei ore aşteaptă, fără succes, comenzi pe Ştefan cel Mare, un alt frate cu probleme de familie, cei care propovăduiesc cuvintele Domnului în penitenciare, dar şi cutia de viteze a maşinii fratelui Marian, care trebuie reparată.

Minunat! ... nu?

P.S. Sa te inchini la fiecare Biserica, sa pupi icoane, carti, cutii cu schelete etc etc etc nu e semn de credinta ci de superstitie.

P.S. 2 - articolul il gasiti aici