IT’S A MAD , MAD WORLD

Cogito, ergo sum* … versus … tabula rasa**

Mă conving pe zi ce trece că Terra, planeta aceasta minunată care încă ne mai accepta ca pe nişte paraziţi pe suprafaţa ei ar trebui sa ne expulzeze în spaţiu pe unii dintre noi. Trăim într-o lume nebună şi acest lucru nu l-am constat doar eu dar m-am convins pentru a mia oară că este adevărul. Nu a trebuit să fac nici cel mai mic efort ci doar să citesc revista presei pe internet.
Prima ştire, primul WOW. În primul rând am observant faptul că domnii de la Realitatea au ceva cu animalul numit ,,capră” (nefiind nicio aluzie sexuală la mijloc ). Dacă răsfoiţi de curiozitate pagina dedicată animaluţelor pe site-ul www.realitatea .net veţi observa cel puţin 3 sau 4 ştiri al căror ,,actor principal” este o capră. Dar să revenim … articolul suna, pe scurt cam aşa … o capră a fost arestată pentru furt de maşină. Poliţia nigeriană a arestat o capră că ar fi furat o maşină. Martorii au explicat poliţiei că au văzut hoţi care dădeau târcoale maşinii şi au pornit în urmărirea lor. Atunci, unul dintre bandiţi s-a trasformat în capră. Poliţia păzeşte de atunci capra, aflată în detenţie provizorie, în aşteptarea unei soluţii.
Cea de-a doua ştire. Cum poţi să cumperi un loc în Parlament? La alegerile din 30 noiembrie se puteau cumpăra lejer locuri în Parlament (nu că nu s-ar cumpăra şi cu alte ocazii). În urma unui experiment realizat de ,,România Liberă” în câteva judeţe din ţară s-a ajuns la concluzia că pentru câteva zeci de mii de euro un primar poate aduce foarte multe voturi prin convingerea cetăţenilor din comună să-l voteze pe candidatul respectiv. Chiar dacă acest lucru însemna să-l ajute pe candidatul X în defavoarea candidatului de la partidul din care făceau parte, ei făceau pact cu diavolul pentru o sumă frumuşică. Ba mai mult de atât, primarii, oameni de treabă şi cu inima mare le-au oferit şi lecţii suplimentare privind mijloacele de fraudare a alegerilor.
Au urmat ştirea despre un copil bolnav de ciroză hepatică a cărui operaţie nu poate fii realizată întrucât părinţii au picat examenul psihologic, pentru a demonstra că sunt capabili să aibă grijă de el dupa operaţie. Copilul urma să fie dat în grija unui asistenta maternal dar … a avut din nou ghinion. Directoarea instituţiei, cea care cunostea cel mai bine situaţia minorului, este ameninţată cu destituirea si nu a mai trecut pe la munca. Funcţionara care-i ţine locul spune că a aflat abia la sfârşitul săptămânii trecute de cazul copilului şi a pasat problema unei asistente sociale, care a promis că va acţiona "în regim de urgenţă" pentru rezolvarea procedurilor birocratice. Până atunci, însă, situaţia copilului se agravează.
Spre final am dat peste eleva porno care tocmai şi-a lansat filmul şi face show-uri erotice life. În acest caz, dacă stau bine să mă gândesc cred că va ieşi mai câştigată financiar decât mine, care-mi tocesc creierii cu înţelegerea modelului de vot consensualist şi efectele metamorfice ale puterii politice. Totuşi mai bine sărac şi cu sufletul curat … sau mă rog … faţa.
Bomboana de pe tort … euro a crescut şi la uşă ne bate colapsu economic (care probabil o să zică ,,Boo! Are you scared?”), aşa că nu ne mai rămâne decât să conştientizăm esteticul tragicului şi să râdem.

* cogito, ergo sum - lat. cuget, deci exist
** tabula rasa - lat. tablă ştearsă (aici cu înţelesul de stare de ignoranţă, de incultură)

TAKE A LAST LOOK AROUND …

Foarte multe evenimente se întâmplă în fiecare zi în jurul nostru. Mai mult sau mai puţin importante, unele sunt comentate mai intens de către mass-media, altele sunt aproape ignorate. Pe lângă poşetuţele divelor, sâni, rochiţe, vacanţe, ceasuri şi ce-şi mai cumpără sau pe unde se mai duc tinerii din generaţia ,,Pro-Dorobanţi” , oamenii raţionali ar trebui interesaţi de subiecte mult mai importante.
Pe ordinea de zi se află nenumărate titluri din care se poate alege şi pe care nu are rost sa le amintesc deoarece în toate publicaţiile din România. Diferenţele le veţi putea face doar citind ,,printre rânduri”, cum foarte bine mă sfătuia acum puţin timp un amic.
UNSEEN ... CONTROLLING ...
Din categoria ,,Ceea ce este permis lui Jupiter nu este permis boului” *, legea 298/2008 sau cum să readucem CONTROLUL in mâinile statului. Părerile legate de aceasta sunt nenumărate şi împarţite in 3 categorii: Pro, Contra şi Indiferent, vorba aceea, câţi oameni atâtea păreri. Nu voi reaminti aici textul legii luând fiecare articol la dezbătut, o singură precizare trebuie făcută: chiar dacă textul legii nu stipulează că se va asculta convorbirea sau CE se vorbeşte şi doar CÂND, CINE, UNDE, CUM şi CU CINE se vorbeşte controlul este deja instaurat de către putere.
Pare inofensivă această lege dar are foarte multe dedesubturi. Poate fii încadrată in genul de lege ,,Matrioshka” – textul legii se încadrează fizic în câteva pagini, deci este limitat dar controlul nu se face in limita acelor pagini ci este mult mai profund decât pare. Oricum telefoanele se ascultau şi fără să fie legal acest lucru dar reglementarea unei astfel de acţiuni pare scandaloasă. Nu neg partea, hai să îi zicem pozitivă a legii, şi anume faptul că poate stopa acţiunile teroriste dar graniţa între cele două părţi este atât de fragilă, aproape invizibilă şi să nu uităm că oamenii sunt imperfecţi.
Dacă este să privim în ansamblu socialismul, comunismul era ceva admirabil, un impuls de filosofie şi etică, dar s-a dovedit atât de nociv încât a acaparat şi a ruinat aproape jumătate din continentul european precum şi multe alte ţări din exteriorul acestuia. S-a dovedit a fi numai o simplă utopie, menită a raţionaliza şi a îndobitoci.
Mă întreb de foarte multe ori ,,de ce?”, mă uit în jurul meu şi realizez că aceasta este soartă pe care o merităm. Într-o ţară în care 70 de procente din populţie ar înlocui în orice clipă democraţia cu tirania, în care libertatea de opinie este pusă pe locuri inferioare nevoilor practic, animalice (cum este hrana), în care se fură pentru că aşa te îmbogăţeşti mai repede şi fără efort, în care se pune accent pe cât de ,,cool” eşti nefiind important dacă în loc de creier ai gândaci ... într-o astfel de ţară totul e posibil.
Take a last look around ... ssssstttt ... învaţă să gândeşti ... să spui multe în cuvinte puţine
• Proverb din latină – trad. ,,Quod licet Iovi non licet bovi”

Despre nărav ... sau antologia certurilor în Parlament

Cearta este o însuşire nativă a populaţiei din ţara noastră. Schimbul de cuvinte aspre, după cum este explicată în DEX, nu este de azi sau de ieri în spiritul nostru ci dintotdeauna. Ne place să ne certăm, să ne ciondănim şi să ţinem ură. Altfel, cum se explică succesul emisiunilor de doi bani care au drept atracţie principală cearta. Dacă în trecut Maricica şi Titel se certau de la bodega satului (a.k.a a cool place from their village) până acasă de-i ştia toată uliţa, acum se ceartă la televizor. Din seria ,,dramă în sufletul unei fiinţe delicate” cel mai mult se pune accentul pe onoarea nereperata a domnişoarelor şi pe nesimţirea domnişorilor, astfel ajungându-se să se treacă de la ,,uliţă” la ,,canal TV”.
Din aceiaşi categorie fac parte şi politicienii meleagurilor noastre. Panem et circenses (lat. pâine şi circ) – atât înţeleg românii din tot ceea ce înseamnă politică în zilele noastre ... nimic mai mult, poate doar mai mult ,,circenses” decât ,,panem” în ultimele luni .
Istoria ne demonstrează, însă, că iubirea pentru ceartă ne este familiară şi reprezintă un element esenţial în caracterizarea noastră, ca popor. Studiind recent istoria României de dupa 1860, în special cea a Parlamentului (pe vremea aceea Adunarea Electivă), am descoperit câteva texte care sunt definitorii pentru spiritul nostru latin (sau balcanic – încă nu m-am convins).
Perioada destul de agitată pentru tânărul Parlament Român dintre 1862-1864 şi chiar mai târziu, la venirea Regelui Carol I pe tronul ţării, a reprezentat un loc propice dezvoltării şi afirmării spiritului ,,certăreţ”. Acest fapt a dus şi la schimbarea guvernelor într-un ritm alert, durata medie de ,,viaţă” a unei astfel de instituţii fiind de aproximativ 1 an. Votul de blam era adus în discuţie la ordinea zilei. De câteva ori a fost nevoie chiar de intervenţia detaşamentului de soldaţi pentru a calma spiritele furioase ale oamenilor politici, acest lucru exemplificând înverşunarea românească atunci când vine vorba de ,,binele naţiunii”. Textele scrise de marii istorici sau preluate din discursurile marilor politicieni ai vremii respective spun mai mult decât aş putea eu vreodată exemplifica prin povestire. Din această cauză am ales câteva pentru a-mi demonstra ipoteza:
N.B. – eventualele greşeli gramaticale sesizate în texte sunt prezente datorită faptului că am păstrat caligrafia (sau hai sa fim cool ;-) speeling-ul ) autorilor.
,, Dacă răsfoim istoria noastră parlamentară de la 1866 până în 1901 nu putem de cât a constata această nestabilitate politică, acest haos care creiase ţării o posiţiune din cele mai dificile şi provocase înăuntru o adevărată şi justificată îngrijire” (George D. NICOLESCU - ,,Parlamentul Român 1866-1901”)
,, Acele lupte se perpetuau devenind din zi în zi mai crâncene în cât lucrurile au ajuns până acolo că nu numai regimul constituţional se discrediatse cu totul, dar şi creditul ţerei era cu desăvârşire pierdut şi înăuntru şi înafară” (Lascăr CATARGIU – despre situaţia politică la venirea sa în fruntea guvernului)
Last but not least (cum ar zice englezul), textul care mi-a plăcut cel mai mult:
,, ...deprinderea discuţiilor serioase nu am avut-o niciodată [...] dacă ne uităm ce s-a petrcut în acestă sacrosantă incintă nu vedem decât o dedare perpetuă la nişte frământări fără rezultate, la nişte vociferări fără temiu şi la răsturnări reciproce de de ministere în a căror dispoziţiuni se pune câteodată foarte mari talente dar care [...] astfel întrebuinţate nu sunt decât nişte forţe care se prostituează” (Petre P. CARP, Şedinţa Camerei de la 15 martie 1871)
Aşadar, cearta nu este ceva nou, recent inventat în Parlament. Până şi cele mai democratice state au întâmpinat astfel de probleme. Singura diferenţă este că, spre deosebire de secolul XIX cearta din secolul XXI este mediatizată şi capătă alte proporţii. Problema nu este, până la urmă, faptul că se ceartă dacă această ceartă ar avea conotaţii constructive pentru naţiune. Totul se face în numele naţiunii (cum de altfel Cruciadele se făceau în numele religiei deşi ceea ce rezulta în urma lor era contra principiilor religioase) dar scopul principal este interesul personal. Vor trece, probabil, foarte multe secole până când interesul propriu va deveni naţional iar cearta se va schimba în fundamentul său, schimbând ciodăneala şi comporatmentul tip ,,colţul blocului” cu tipul de cearta ce se poate numi ,,tip gentleman”. Pentru aceasta este nevoie, în primul rând de o schimbare psihică a oamenilor, căci cearta, cuvânt cu o conotaţie negativă, poate deveni pozitiv-constructivă, dacă este înlocuită de contradicţie bine gândită. Totul se rezumă, însă, la POATE căci aici nu este vorba de calcule matematice ci de comportamente umane a căror principală caracteristică este instabilitatea.

HOMO VIDENS *

Epilog - sau cum am reusit sa ucid Spiritul Craciunului

O dimineata obisnuita de Craciun ... masa in familie ... apoi ... nimic. De ce nimic? Pentru ca intreaga ratiune a Craciunului la romani parea a se rezuma la verbul ,,a manca". Dupa masa ... vid de activitate. Fiecare isi gaseste un loc confortabil in casa iar principalul obiect asupra caruia fiecare vrea sa isi manifeste monopolul este celebra telecomanda a televizorului. Asadar m-am asezat langa fratiorul meu mai mic savurand filmuletele si desenele pentru copii. Intre pauzele de filme si desene animate, goana dupa cel mai interesant canal incepe ... deodata STOP ... miscarea degetelor a intrat in slow-motion, treptat a ajuns la 0, pupilele s-au dilatat iar corpul a intrat in repaos. Gasisem intr-un final ceva ce imi acaparase interesul, desi s-a dovedit a fi o alegere proasta si ajungand in final sa suspin dupa acel film cu un copil in tara lui Mos Craciun ce tocmai incepuse inainte sa ma hotarasc sa schimb canalul. Dintre toate cele 40 de canale eu m-am oprit la ,,Gala 10 pentru Romania" difuzata la Realitatea Tv.

Aici incepe poveste ...

Sincera sa fiu nu as fi optat pentru asa ceva daca marele actor Florin Piersic nu ar fi fost in mijlocul unui discurs cum numai dumnealui stie sa rosteasca. Pentru inceput toate bune si frumoase au fost prezente pe scena persoane publice demne de admiratie, scriitori, pictori, etc. Apoi a urmat cosmarul si anume premiul la categoria ,,Cei mai admirati romani". Nominalizati : Silviu Prigoana, Mihaela Radulescu, Mircea Geoana, Calin Popescu-Tariceanu, Ion Iliescu, Andreea Marin, Teo Trandafir, Mircea Badea (dintre toti fiindu-mi cel mai simpatic) si bineinteles cine altul decat Traian Basescu. Ghiciti cine a fost castigatorul? (in caz ca nu v-ati distrus ziua de Craciun cu aceiasi emisiune). Cine altcineva putea sa fie cel mai admirat om din tara decat insusi domn' presedinte. Imediat dupa a urmat un moment de reflectie. Nu neparat din cauza ca nu ma asteptam la astfel de nominalizari, ba din contra, la aceleasi persoane m-am gandit si eu ca ar fi preferate de populatia din Romania pentru acest top, dar am stat sa ma gandesc ce personalitate admir eu cel mai mult in Romania. Am ajuns la concluzia ca nu admir pe nimeni in mod special. Imi plac anumiti actori, ii consider haiosi pe unii politicieni dar nu, nu admir pe nimeni. Insa ceea ce a mi-a dat aceiasi senzatie de flash-back din filmele de groaza au fost nominalizarile pentru ,,Tineri politicieni", mai precis o nominalizare. In acel moment mi-a venit in minte chipul femeii cu parul ravasit, ochii plini de cearcane, imbracata in camasa de noapte si fata injectata de spaima ce isi pune mainile in cap si urla. Nu retin exact locul pe care il ocupa dar era printre primele. Daca nu aveti ,,feeling-ul" care va indruma spre raspunsul corect, persoana nominalizata este chiar Elena Basescu. Nu am nimic impotriva domnisoarei Basescu sa se afirme dar NU in politica. Ii statea chiar foarte bine pe posterele cu reclame pentru acele firme renumite de imbracaminte, ii sta bine pe podium dar nu ii sta bine vorbindu-le oamenilor despre politica, nu are nici macar 1% din tehnica discursului mostenire de la tatal ei iar prezenta este mai degraba fitoasa, desi sfioasa, decat puternica si sigura. Lista a fost salvata de domnul Victor Ponta ce a fost nominalizat ,,The Winner".
Dupa aceste doua categorii am renuntat sa ma mai uit, realizand ca pierd vremea dar am ajuns la aceiasi concluzie pe care multi cetateni ai acestei tari o au sau ar trebui sa o aiba: TELEVIZORUL FACE PE OM !!!! Fiind putin atenti la nominalizari putem lesne observa faptul ca personajele prezentate in TOP nu sunt neaparat cele potrivite pentru a merita acest loc. Oamenii adevarati, cei care merita apreciati sunt, din pacate, in spatele acestora si nu vor putea ajunge niciodata apreciati la adevarata lor valoare caci oamenii de valoare nu au timp de televizor sau nu au influenta necesara pentru a aparea pe micul ecran. Haiosa sintagma totusi ,,micul ecran" caci pe cat este de mic pe atat este de influent.

P.S. daca va intaniti din intamplare cu Spiritul Craciunului ii transmiteti ca anul viitor il astept dar promit sa fiu cuminte si sa nu ma mai uit la emisiuni care sa il fac sa se sperie si sa fuga :D

* pentru ca asa m-au invatat profesorii mei la Facultate, nu trebuie sa ne insusim sintagme ce nu ne apartin, asadar trebuie sa mentionez ca titlul de HOMO VIDENS vine de la celebra lucrare, cu acelasi nume, a lui Giovanni Sartori