De foarte multe ori mă apucă nostalgia gândindu-mă la copilăria mea fără griji, la bunica, la toţi oamenii dragi care au avut grijă să nu îmi lipsească nimic. Privind din perspectiva actuală acele vremuri se pot încadra cu uşurinţă într-un fel de „utopie concretă”.
Acum înţeleg de ce nu mai citesc copii poveşti. Spre exemplu în poveşti bunicii sunt acele fiinţe blânde, mereu cu zâmbetul pe buze, aşteptându-şi întotdeauna nepoţii cu daruri ascunse în sân (rog amatorii de trivialităţi să perceapă sensul corect al cuvântului în context). În realitate (cel puţin bunicii din RATB) sunt total opusul acestui tip, iar ei, nepoţeii, nu ştiu ce să mai creadă. Pe mine, personal, mă apucă isteria când văd cât de disperaţi sunt după un loc sau mai mult, cum se urcă ei frumos în spate, mijlocul respectiv de transport e ,,FULL” însă au obsesia continuă de a ajunge în faţă. Ce mai conteză că te calcă, că te îmbrâncesc, locul din faţă este cel vizat, restul pasagerilor sunt ca în război, victime colaterale. Să nu se înţeleagă că sunt genul acela de om nesimţit ce nu se ridică nici în ruptul capului deşi vede că bătrânul/a din faţă abia mai stă în picioare ... nu, nu sunt ... pur şi simplu nu agreez expresiile de genul ,,tinerii din ziua de astăzi” sau privirile ,,ucigătoare” ce mi le aruncă câte o bătrânică atunci când mă duc ca un mic boscheţel spre facultate. Faţa mea exprimă foarte bine sentimentul de ,,NU AM CHEF AZI!!!”, oare aceasta să fie cauza? Pe de altă parte, mă gândesc cu groază cât de speriaţi trebuie să fie nepoţeii de aceste bunici furioase, ce stau tot timpul încruntate şi urlă la toată lumea ... săracii, chiar îi compătimesc.
Apropo ... am asistat la o ceartă între un preot şi o bătrânică în drum spre facultate, acum câteva luni ... m-am amuzat copios. A ieşit ce era ,,mai bun” din ambii şi au ajuns, ea fostă profesoară de limba română (ce a învăţat pe timpul lui Ceauşescu generaţii întregi cum ,,să vorbeşte corect”) iar el preot ( preasfinţit, preacuviincios sau cum li se mai zice) să se manifeste ca la uşa cortului. În timp ce bătrânica descoperise o nouă conspiraţie între biserică şi stat, o conspirţie împotriva ,,pensionarilor” şi a ajuns de la ,,hoţu de Băsescu” la ,,toţi sunteţi nişte hoţi şi nişte porci” printr-o analiză comparativă a celor două ,,funcţii” cea de preot şi cea de şef de stat, preotul i se adresa în mod repetat cu apelativul de ,,hoaşcă bătrână”. Vorba lui Cioran ,,teologia nu a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei”.
În concluzie ... unde ne sunt bătrânii de altădată? ... bunicii din poveşti ... unde au dispărut?
Postări
