Decalog (Octavian Paler)

Decalog

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

P.S. - sunt 100% de acord

Când fac bine, mă simt bine, când fac rău, mă simt rău, asta e religia mea.

Nebunia ia diferite forme. O formă specifică românului e credința afișată peste tot și cu orice mijloc. Mă mir că unii nu-și fac afișe cu ,,Cel mai credincios om!”. Nu e nimic rău să crezi în Dumnezeu dar mi se pare dizgrațios să faci orice pentru a dovedi asta. În definitiv, crezi pentru tine ... nu crezi pentru ceilalți.

Am citit de curând un articol interesat în România Liberă despre niște taximetriști autointitulați ,,taximetriști creștini”. Nu are rost sa explic de ce am crezut ca leșin de râs o să vă exemplific mai jos:

- În lateral, pe bord, o carte de vizită: „Ion Apetrei, Grupul Taximetriştilor Creştini (GTC). Oferim siguranţă, profesionalism, încredere, ambianţă creştină, discuţii pe teme spirituale."

- Nu de puţine ori se întreabă însă dacă Domnul nu le dă, uneori, sarcini cu mult mai importante decât cele banale ale vieţii de taximetrist.

- Nici singura femeie din grup, Elena Moise, nu a fost ocolită de intervenţia Domnului, în săptămâna ce a trecut. Femeia a găsit un telefon mobil pe bancheta taxiului ei. „Nu ştiu cât costa., 15, 10 milioane, nu ştiu. L-am găsit seara, când am ajuns acasă. Am sunat şi am dat de proprietar. I-am oferit şi o Biblie şi un DVD cu cântece religioase", spune femeia, cu mândrie. Întâmplarea smulge din nou interjecţii de uimire din partea „fraţilor" din grup. „A fost mâna Domnului ca persoana să-şi uite telefonul tocmai în maşina ta!"

- Ultimul moment al întâlnirii este dedicat „cauzelor speciale", când cei prezenţi spun rugăciuni pentru diferite probleme. Mai mari sau mai mici. Cauzele de azi sunt variate: colegul Marian, care de trei ore aşteaptă, fără succes, comenzi pe Ştefan cel Mare, un alt frate cu probleme de familie, cei care propovăduiesc cuvintele Domnului în penitenciare, dar şi cutia de viteze a maşinii fratelui Marian, care trebuie reparată.

Minunat! ... nu?

P.S. Sa te inchini la fiecare Biserica, sa pupi icoane, carti, cutii cu schelete etc etc etc nu e semn de credinta ci de superstitie.

P.S. 2 - articolul il gasiti aici

Ganduri ...

Nu pot descrie starile ce ma incearca. Tot ceea ce pot face e sa iau descrierea altora si sa observ daca mi se potriveste. Din aceasta cauza am ales cateva citate, din opera doamnei Ileana Vulpescu, ce spun mai multe decat as putea eu spune intr-un roman. Enjoy!

• ,,Omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire."
• ,,Un obiect de cristal spart se poate lipi perfect, dar când dai cu degetul pe buza lui numai scoate sunetul pe care-l scoate numai cristalul întreg"
• ,,Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte. Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?"
• ,,În viaţa asta, numai pe mine contez ca partener permanent al meu însămi. Şi nu vreau să-mi fie niciodată nici ruşine şi nici scârbă de mine însămi."

NOT GOOD!

Nu pot înțelege de ce unii oameni simt nevoia să distrugă ceea ce e făcut bine. Un exemplu concret: Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Prima ,,lovitură" - în urma unor îndelungi cugetări, conducerea a ajuns la concluzia că îi stresează și îi sperie pe noii veniți cu acel examen de admitere. Astfel, au renunțat la examen (examen care ,din punctul meu de vedere, era unul foarte interesant gândit) și s-au hotărât să adopte binecunoscuta și eficienta ,,Admitere pe bază de dosar". Cu acest tip de admitere nu am fost niciodată de acord pentru simplul fapt ca nu este echitabil și nu este corect. Vin dintr-un liceu de ,,genii" (dacă este să analizăm mediile de absolvire) dar o bună parte a acestor genii nu sunt decât niște copilași de bani gata care, datorită lu' tati, au reușit să aibă medii nemeritate.

A doua lovitură - interfața ADMA (un fel de catalog online) este suspendată și nu va mai fi dată spre folosință. De ce? - nu ne-a explicat nimeni. Personal, consider ca aceasta platformă era o modalitate foarte eficientă de a avea tot timpul la îndemână situația școlară. Eu pot să înțeleg faptul că anumiți oameni nu îndrăgesc foarte mult lumea WEB 2.0, comunicarea prin intermediul internetului dar nu înțeleg de ce, atunci când aceasta te ajută, tu o ignori. Nu pot să mă gândesc decât la următorul scenariu de groază: note afișate pe un panou/zid/ușă/geam și eu chinuindu-mă să-mi găsesc numele (scarry!!! ). Aştept să văd cu ce mare descoperire vor înlocui ADMA.

Cu toate acestea, în fiecare an, la deschiderea anului universitar, ni se aduce aminte cât de modernă este viziunea asupra educaţiei în cadrul acestei instituţii. Serios?

P.S. - nu sunt cel mai onest si mai corect om de pe Terra. Am copiat la examene (atunci când am avut ocazia) și m-am bucurat când am luat note mari (chiar dacă știam că nu le merit) ... așa sunt eu - hedonistă. Însă, toate aceste lucruri nu mă fac să accept faptul că unii pot intra la buget, la o facultate bună, ba mai mult, poate au fost atât de ,,deștepți" încât primesc și bursă, doar pentru că au 3 foi pe care sunt trecute niște medii nemeritate.

FUN ECO - o idee interesanta!

Te-ai săturat de un București murdar și urât mirositor? Nu mai suporți să te împiedici de gunoaie și de indiferența celor din jurul tău? NICI NOI!!

Vrei să faci ceva pentru mediul care te înconjoară, dar nu știi cui să te adresezi? VINO CU NOI, într-o lume mai VERDE. UN VERDE vesel, al curățeniei și al prieteniei.

“Fun Eco” este un proiect al tinerilor, dedicat unui alt tip de ecologie. O ecologie distractivă, care salvează și înveselește.

Proiectul nostru își propune să inițieze o serie de activități care, pe de o parte, să conștientizeze populația cu privire la beneficiile ecologiei, și, pe de altă parte, să invite oamenii la a acționa pentru a avea un mediu mai curat.

Participă și tu la salvarea orașului tău. Înscrie-te ca voluntar și implică-te! Ecologia are nevoie de ajutorul tău

MAI MUTE DETALII DESPRE PROIECT SI INSCRIERE GASITI AICI: http://fcrp.ro/funeco/2010/10/fii-voluntar/

Mda!

Ar trebui să învăț dar, ca de fiecare dată, orice prostie e mult mai interesantă decât niște texte plictisitoare despre rolul președintelui în cadrul statului. Astfel, am citit, presa online dar, nu m-am limitat la articole, ci am citit și unele comentarii. Am dat peste același ,,tip" de forumist, ce postează comentarii care nu au nici cea mai mica legătură cu subiectul dezbătut. Spre exemplu, am citit despre un avion prăbușit în India. Comentariul unui ,,deștept" - ,,Basescu e de vina ! Nu-i asa, sarantocilor ? :)". Care e legătura? Numai el cred că știe. Nici măcar nu e un eveniment întâmplat în România. Pe unii dintre noi ne urmărește, însă, o obsesie ... oriunde se poate, hai sa-i înjurăm (nu că nu ar merita) sau să-i adorăm pe cei pe care care ne conduc. Nu contează daca subiectul este despre cum trebuie să schimbi un bebe ... Băsescu e de vină ca a făcut ăla mic caca!
Unii dintre noi sunt niște minunați!!!

.

Cerșetorii de fericire ...

,,Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor."

Emil Cioran

Mă întorceam astăzi la viața de zi cu zi după ce câteva zile am primit fericirea cerșită luni de-a rândul. Nu e prima și probabil nici ultima dată când o voi primii dar e greu, deși frumos, e o combinație între negru și alb în sufletul meu. E negru pentru că nu există (cel puțin în viitorul apropiat) vreo modalitate prin care să pot renunța să fiu cerșetor de fericire ... e alb pentru că există ființa care se îndură să-mi dea ceea ce eu cer cu disperare. E negru pentru că distanța geografică nu poate fi micșorată cu ajutorul imaginației ... e alb pentru că momentele de fericire sunt scurte dar au reminiscențe timp îndelungat. E antitetic acest suflet ce nu reușește să se facă înțeles întotdeauna. Se plimbă între disperare și extaz, e plin de obsesii mai mult sau mai puțin recunoscute dar năzuiește spre fericire...

SENSUL EXISTENŢEI

Nu încerc să aduc în discuţie probleme filosofice dar, m-am hotărât să îmi zic ,,De astăzi nu mai vreau aşa!", când am ajuns în oraşul în care mi-am petrecut cea mai frumoasă perioadă a vieţii (liceul). Printre cele mai ciudate boli de care suferă românul, mai nou, se numără depresia şi anxietatea. Toată lumea devine agitată, tristă, deprimată. Am cunoscut mulţi oameni care s-au schimbat foarte mult în cei doi ani de când nu mai stau aici. Eu îmi vreau vechii amici aşa cum erau ei, plini de viaţă. Vreau înapoi acei oameni veseli. Ce se întâmplă cu toată lumea?

De ce e toată lumea tristă? Mi se întâmplă şi în Bucureşti sa stau să analizez feţele oamenilor care trec pe lângă mine. Majoritatea sunt trişti. Începem să devenim nişte roboţi, să pierdem câte puţin din ,,omenescul" din noi. O sa ne trezim (dacă o să ne trezim vreodată) că ne-am trăit viaţa în deprimare şi tristeţe. Până şi cea mai mică umbră de optimism dispare. Nici măcar primăvara cu tot cu soare, flori şi verdeaţă nu pare a aduce vreo schimbare în ceea ce priveşte starea de dispoziţie a românilor (cel puţin a unei mari părţi dintre cei cu care interacţionez).

Eu de astăzi mi-am propus să încerc să nu mai fiu tristă. Eu de astăzi vreau să mă bucur de fiecare lucru mărunt din viaţă. Eu de astăzi vreau să-mi regăsesc ,,omenescul" risipit printre probleme şi gânduri negre.

Dacă o să reuşesc sau nu ... rămâne de văzut.

IMPLICAREA TINERILOR ÎN POLITICĂ

Am participat acum câteva zile la o conferinţă susţinută de Fundaţia Konrad Adenauer la facultate, conferinţă ce avea drep scop analiza unui studiu realizat cu privire la implicarea tinerilor în politică. Ce-i drept, am ajuns din întâmplare la respectiva conferinţă, m-am plictisit în anumite momente dar această conferinţă m-a făcut să reiau o veche întrebare pe care mi-o pun, din când în când, în cadrul dialogului cu mine însumi ... ,,Eu chiar vreau să mă implic în politică?".
Am avut o experienţă care, deşi m-a ajutat să îmi dau seama cum se desfăşoară munca în cadrul unui partid politic, m-a dezamăgit pe plan personal şi, de ce nu, profesional. În clasa a XII-a (după ce în clasa a XI-a m-am hotărât că vreau sa urmez Facultatea de Ştiinţe Politice) am zis că nu strică să văd cum merg lucrurile într-un partid politic atunci când este vorba despre efectuarea unei campanii electorale. Astfel, la insistenţele unui om politic destul de cunoascut în municipiul de unde provin, m-am înscris într-un partid al cărui nume nu are rost să-l menţionez deoarece situaţia cred că este similară şi în cazul altor partide politice.
Nu am urmărit funcţii sau privilegii şi mi-a plăcut enorm munca (voluntară) pe care am desfăşurat-o acolo. Am stat nopţi întregi alături de oameni care mi-au arătat cum trebuie organizate lucrurile pentru ca totul să meargă bine. Cred că mi-au trecut prin mână toate dosarele candidaţilor respectivului partid la alegerile locale din Mehedinţi din 2008, am făcut muncă de coordonare a reprezentanţilor partidului, am fost la întâlniri, concerte ... şi tot tacâmul de lucruri ce au loc în cadrul unei campanii electorale. Cu toate acestea, nu am putut să trec cu vederea şi părţile mai puţin vesele şi frumoase. Repet, nu-mi doream distincţii sau funcţii nemeritate dar atunci când vezi că cineva se consideră superior doar pentru că este preşedintele unei organizaţii sau pentru că este fiul/fiica primarului, senatorului sau deputatului X (deşi el este bou' bălţii) nu-ţi pică tocmai bine. Nu-ţi pică tocmai bine nici momentul în care, cu creierul tău de copil, îţi dai seama că tu nu o să poţi ajunge în partea cealaltă a baricadei (şi anume, să fii candidat) pentru că nu ai suficienţi bani moşteniţi de la mama sau de la tata sau pentru că tu nu poţi să înghiţi toate mizeriile politice necesare pentru a ajunge sus. Atunci am realizat că nu se poate face politică, în adevăratul sens al cuvântului, în România. Sunt prea mult ,,dosuri" de pupat şi nici dacă ai ajuns aici nu-ţi garantează nimeni că nu o să rămâi toată viaţa un ,,pupător de ....". Ne place să ne minţim că asta se numeşte diplomaţie (sună bine) când, în realitate, e doar o linguşeală ieftină şi proastă.
Nu mă miră că rezultatul studiului celor de la Konrad Adenauer a fost că foarte mulţi tineri găsesc politica ca fiind ceva dizgraţios şi nu s-ar implica direct în cadrul acesteia. Mie îmi rămâne, însă, enigma nesoluţionată şi nu cred ca timpul le va rezolva pe toate sau poate ...
P.S. Respectivul om politic a câştigat funcţia pe care şi-o dorea. Ne-am întâlnit chiar după alegeri, întâmplător, pe stradă, dar nu m-a recunoscut. El câştigase (bineînţeles că nu din cauza mea) eu rămăsesem un simplu alegător...până la următoarele alegeri locale ne vom reîntâlni de multe ori şi nu mă va recunoaşte.

Periferie Torino vs periferie Bucuresti

Cladiri Torino vs Cladiri Bucuresti

Universita degli Studi di Torino vs Universitatea Bucuresti

Turism ...

De cand e doamna Udrea la turism suntem asaltati de publicitate ieftina cum ca merita sa faci turism in Romania. Da, avem locuri frumoase ce merita sa fie vizitate dar nu avem infrastructura, nu are nimeni grija de aceste monumente arhitectonice sau naturale. Sa facem turism printre ruine? Am fost de curand in Torino. Un orasel piemontez destul de mic. Acolo faci turism ducandu-te la piata. Totul a fost gandit (din punct de vedere arhitectonic) astefel incat sa aiba o logica, un sens. Da, noi avem un trecut comunist destul de negru din punctul acesta de vedere dar nici constructiile de dupa 1989 nu au respectat vreo regula in acest sens. Am pus cateva poze din Torino si cateva din Bucuresti ... diferenta se poate lesne observa

HEDONISTU'

Cautam si eu ca orice om, pe ,,goagal", discutii despre binecunoscutele probleme de sanatate cauzate de lipsa de vitamine si/sau calciu, anxietate etc. ( obsesii vechi cu simptome zilnice :) ). Si cum citeam eu pierduta printre randuri si probleme, dau peste o postare bestiala. Desi acel forum era dedicat problemelor femeilor un ,,barbat" si-a postat opinia. Curioasa din fire mi-am zis: ,,ia sa vad ca zice dl DigitalLove ;)". Initial mi s-a parut de apreciat faptul ca un barbat se interesa de ce se intampla cu femeile (problema hipocalcemiei si anxietatii este una reala si uneori grava dar majoritatea barbatilor au impresia ca este doar o exagerare a femeilor inspirate de damele din romanele d'amour - femeile puse in situatii dificile lesina pentru a impresiona). Revenind, insa, la povestea dl. DigitalLove aceasta suna in felul urmator: el a avut o prietena, foarte isteata, haioasa etc. dar aceasta avea o mare problema - se confrunta des cu astfel de crize de anxietate, hipocalcemie, spasmofilie (cine stie despre ce e vorba poate sa inteleaga). El avea, insa, o problema mult mai mare - nu putea sa-si satisfaca nevoile ca tot ,,masculul" pentru ca el ducea 1-2 ore (doar era viril) insa ea, cu problemele ei de sanatate nu putea mai mult de 20-30 minute. S-a gandit omul ce s-a gandit, a analizat situatia si a ajuns la concluzia ca femei mai sunt iar el trebuie sa profite cat e inca ,,in forta" si s-a despartit de respectiva doar din cauza ca aceasta avea anumite probleme de sanatate, desi anxietatea nu e o boala, nu e ceva permanent ci poate fi tratata. Concluzia? Oamenii sunt hedonisti, suferinta unuia nu il apropie neaparat pe celalat ci il poate face sa fuga ,,mancand pamantul".

UPDATE

Ultimele "news alert" aduc ceva mai tare decât mărul domnului Preda, mai precis, sirena domnului Theodor Paleologu. Cât de sincer şi zâmbăreţ era dânsul atunci a propus sirena drept siglă pentru PD-L. Tot timpul mi s-a părut puţin tâmpiţel domnul acesta. El are însă o calitate ... e haios (pentru cei care mai au puterea să râdă).

Să fie rostopasca? ... să fie codiţa şoricelului ?

Partidele politice fierb sub presiunea modernizării. Prin toate partidele, pe la toate adunările publice sau dubioase se vorbeşte de reformă. Se aleg alţi lideri (sau aceiaşi ce îşi fac, însă, upgrade), unii îşi asumă greşeli, alţii vin cu previziuni science-fiction. Ce mai una, alta, pe fruntea tuturor scrie REFORMĂ. Pe lângă ,,democraţia" din PSD, mă amuză domnul Cristian Preda. Nu pot să îmi dau seama ce s-a întâmplat cu dânsul, de unde s-a trezit peste noapte cu atât de mult spirit revoluţionar. Mai mult decât atât mă amuză cum i-a venit ideea cu mărul. Mă dezamăgeşte ... părea mult mai inventiv în cadrul orelor de curs.
Noi boborul nu prea puteam face, însă, un demers vizibil pentru a-i inspira pe ,,reformişti". Până la urmă unii îşi aleg noua ,,plantă" alţii noul ,,prostănac" iar noi nu ne-am ales decât cu un guvern ce nu poate să aplice legile promulgate (pentru că, bineînţeles, mai trebuie făcute nişte studii, nişte analize ... bla ... bla)

P.S. formularea din titlu îi aparţine lui Mircea Badea :)

Nu mai pot cu Bercea Mondialu'!!!!!

Deci ... nu mai pot cu Bercea Mondialu', cu Mircea Băsescu, cu botezul. Că e o asociere de imagine cu familia lui Traian Băsescu este vizibil. Ceea ce mă intrigă (pe mine personal) nu este faptul că omul acela a creştinat un copil ci faptul că relaţiile fac toată treaba în ţara asta. Nu vreau sa fiu acuzata ca sunt xenofobă. Nu am nimic cu rromii din moment ce ei nu-mi invadează spaţiul personal (deşi, între noi fie vorba, am nişte ,,întâmplări" cu unii libidinoşi de-mi vine şi acum greaţă). Nu e normal însă, trecând peste botez, ca familia Preşedintelui să aibă relaţii cu tot felul de oameni ,,suspecţi". Cu această ocazie mi-am adus aminte de o scenă din Mondenii în care Băsescu, Udrea şi Boc fac lista pentru Europaralmentare şi vor ca aceasta să conţină oameni cinstiţi şi de caracter dar, îşi dau seama că, în PD-L, sunt rari astfel de oameni. Fără să analizăm prea mult problema putem să ne dam seama că este adevărat. Pe lângă cei câţiva intelectuali, toţi membrii PD-L nu sunt altceva decât ,,şmecheri" de o imbecilitate mult peste limită.
Revenind, însă, la problema cu Bercea Mondialu' mă amuză toţi ,,jurnaliştii" care dau de ceasul morţii că l-a botezat Mircea Băsescu pe nepotul acestuia, că i-a adus Preşedintelui prejudicii de imagine. Care imagine? Imaginea Preşedintelui din campanie când a târât-o pe Maria Băsescu (săraca) dupa el şi a îmbrăcat-o în ţiganca? Imaginea asta nu cred că poate să o strice povestea cu botezul... părerea mea.

Unde am fost ...

,,Libertatea călătoriei deschide mintea către nişte posibilităţi nelimitate, dacă nu faci nimic neaşteptat, nimic neaşteptat nu ţi se va întâmpla" Fay Weldon

Especially for you ;) ...

A trecut foarte mult timp ... s-au întâmplat foarte multe lucruri, unele mai placute altele nu. În tot acest timp am fost absentă din acest spaţiu. Acum, am revenit. Evaluând situaţia nu cred ca m-am schimbat întrucât nu am avut această intenţie. Am devenit, însă, mai atentă cu ceea ce se întâmplă în jurul meu, cu ce se întâmplă cu mine.