Cerșetorii de fericire ...

,,Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor."

Emil Cioran

Mă întorceam astăzi la viața de zi cu zi după ce câteva zile am primit fericirea cerșită luni de-a rândul. Nu e prima și probabil nici ultima dată când o voi primii dar e greu, deși frumos, e o combinație între negru și alb în sufletul meu. E negru pentru că nu există (cel puțin în viitorul apropiat) vreo modalitate prin care să pot renunța să fiu cerșetor de fericire ... e alb pentru că există ființa care se îndură să-mi dea ceea ce eu cer cu disperare. E negru pentru că distanța geografică nu poate fi micșorată cu ajutorul imaginației ... e alb pentru că momentele de fericire sunt scurte dar au reminiscențe timp îndelungat. E antitetic acest suflet ce nu reușește să se facă înțeles întotdeauna. Se plimbă între disperare și extaz, e plin de obsesii mai mult sau mai puțin recunoscute dar năzuiește spre fericire...